Situația existentă înainte de intervenție
Cele cinci corpuri de clădire istorice ale ansamblului Colonia Pictorilor, inclusiv incinta acestuia, se aflau la momentul realizării investiției într-o stare generală de degradare, necesitând lucrări de reparații, de reabilitare și restaurare. Construcțiile prezentau, în mod general, degradări și avarii atât la elementele structurale, cât și la cele nestructurale, fiind într-o stare necorespunzătoare de întreținere (deplasări structurale, tasări, afectarea șarpantelor, avarierea învelitorilor, deteriorarea sau distrugerea finisajelor). Totodată, instalațiile electrice și sanitare erau, de asemenea, deteriorate, depășite din punct de vedere al materialelor puse în operă, prezentând un risc avansat de apariție a unor avarii.
CORPUL C1
Corpul de clădire C1 situat în zona nord-estică a ansamblului Colonia Pictorilor datează din anii 1900-1904. Are forma unui poligon neregulat și a avut inițial regim de înălțime parter, adăpostind 5 ateliere de creație. Proiectele de rezistență și de arhitectură ale construcției s-au întocmit în anii 1900-1904, perioadă în care s-a realizat și execuția, astfel clădirea avea aproximativ 110 ani, depășindu-și durata normată de funcționare. În cursul perioadei de exploatare, construcția a suferit transformări structurale de detaliu sau de ansamblu, dar și schimbarea destinației unor încăperi. Elementele structurale ale clădirii nu au fost afectate de cutremurele anterioare, însă construcția prezenta degradări și avarii atât la elementele structurale, cât și la cele nestructurale, fiind într-o stare necorespunzătoare de întreținere.
CORPUL C2
În starea inițială, corpul de clădire C2, construcția situată în zona vestică a ansamblului Colonia Pictorilor (regim de înălțime P+1), a avut o suprafață construită la sol de 480,86 mp și o arie desfășurată de 930,60 mp. În clădire funcționau două ateliere de creație, șase săli de expoziție și spații administrative ale Filialei Baia Mare a Uniunii Artiștilor Plastici. Și în acest caz, proiectele de rezistență și de arhitectură ale construcției s-au întocmit în anul 1911, dată la care s-a realizat și execuția, de peste 100 ani, construcția depășindu-și durata normată de funcționare. Clădirea a fost edificată inițial în anul 1911 cu două ateliere pentru artiști și un atelier pentru educație, cu o arhitectură în stil secession și a suferit două faze de transformare, prima în anul 1935, când acoperișul terasă al atelierelor nordice este înlocuit cu acoperiș tip șarpantă, iar cea de-a doua, de mai mare anvergură, când clădirea este extinsă pe latura estică și vestică cu un corp P+1 și supraetajată pe latura nordică. Alături de deficiențele structurale și nestructurale, dispoziția planimetrică, accesele, echiparea nu asigurau funcționarea optimă a pavilionului expozițional.
CORPUL C3
Corpul de clădire C3, construcția cu regim de înălțime P+1+M situată în zona nord-vestică a ansamblului Colonia Pictorilor, datează din 1920, cu funcțiune de ateliere de creație. De-a lungul timpului, corpul de construcție a suferit transformări structurale și de detaliu. Fundațiile și pereții portanți prezentau fisuri și crăpături, planșeele de lemn existente dădeau senzație de disconfort prezentând vibrații importante în timpul exploatării. Planșeul peste etaj prezenta zone importante de degradare ca urmare a infiltrării apei pluviale de la nivelul șarpantei. Degradări importante erau vizibile și la pereții de compartimentare, parapeți, ornamente, balcoane, coșuri de fum etc., cu igrasie vizibilă la toți pereții de la parter. Soclurile, de asemenea, prezentau fisuri, crăpături și dislocări de material.
CORPURILE C4 și C5
Corpul de clădire C4, cu regim de înălțime P, situat în zona sudică a ansamblului Colonia Pictorilor adăpostea, înainte de intervenție, două ateliere de creație. Corpul C5, cu regim de înălțime P+1, din zona sud-vestică a ansamblului Colonia Pictorilor adăpostea patru ateliere de creație. Corpul C4 datează din 1968-1970, în vreme ce corpul C5 datează din 1969-1972. Astfel, niciuna dintre clădiri nu avea depășită durata normată de funcționare și nici durata de 50 ani pentru construcții de învățământ, știință, cultură. Elementele structurale ale acestora nu prezentau fisuri, crăpături, motiv pentru care nu au fost necesare lucrări de consolidare la nivelul lor. A fost necesară efectuarea unor lucrări de reabilitare la finisajele interioare și exterioare existente, înlocuire a tâmplăriilor existente, toate acestea prezentând deteriorări accentuate. A fost necesară și eficientizarea energetică în vederea respectării standardelor prezente.
